Criza se adâncește, regimul cedează. Cuba permite privaților să intre în 46 de noi sectoare. Petrecerile, ca formă de rezistență

Companiilor private din Cuba li s-a permis accesul în zeci de noi domenii de activitate, printre care operarea porturilor și comerțul. În ciuda lipsurilor, cubanezii nu renunță la distracție. David González a devenit, aproape peste noapte, gazda celor mai căutate petreceri din Havana, în plină criză energetică.

Foto: Getty Images

Pe fondul presiunilor tot mai mari din partea Washingtonului, autoritățile cubaneze au anunțat o nouă etapă de liberalizare economică, permițând sectorului privat să opereze în încă 46 de domenii de activitate. Pentru alte 35 de domenii, guvernul a promis relaxarea restricțiilor existente, potrivit agenției Bloomberg.

Oficialii cubanezi au anunțat un nou pachet de reforme economice menite să extindă posibilitățile sectorului privat. Autoritățile comuniste ale insulei încearcă să convingă Statele Unite că pașii spre liberalizarea pieței ar putea genera schimbările pe care le urmărește administrația președintelui american Donald Trump.

Companiilor private li s-a permis să activeze în alte 46 de domenii, iar restricțiile pentru încă 35 de sectoare urmează să fie relaxate. Noile reguli vizează, printre altele, activitatea farmaceutică, îngrijirea persoanelor în vârstă, sectorul energetic, comerțul cu ridicata și operarea porturilor. Mediul de afaceri privat va putea participa, de asemenea, la importul de piese auto pentru vehicule electrice.

Guvernul mizează pe faptul că extinderea domeniilor permise va contribui la relansarea economiei interne și va compensa parțial lipsa resurselor. De câțiva ani, autoritățile deschid treptat anumite sectoare pentru întreprinderile nestatale, deși ramurile-cheie ale economiei rămân sub controlul statului.

SUA crește presiunea

Noul val de liberalizare survine în contextul unei intensificări accentuate a presiunilor americane. Washingtonul a impus restricții privind petrolul, care au provocat un deficit major de combustibil și întreruperi de curent la nivel național. Administrația Trump continuă să extindă sancțiunile împotriva insulei. În ianuarie, SUA au întrerupt, practic, toate livrările majore de combustibil către Cuba, făcând o singură excepție pentru un tanc petrolier rusesc.

Autoritățile americane susțin că această campanie de presiune maximă are scopul de a forța schimbări în cadrul regimului aflat la putere de 67 de ani, condus în prezent de președintele Miguel Díaz-Canel. Washingtonul urmărește o transformare politică și reforme economice mai profunde. La rândul lor, autoritățile cubaneze afirmă că sunt dispuse să continue reformele și să poarte discuții cu Statele Unite, subliniind însă că sistemul politic monopartid nu face obiectul negocierilor.

Președinta Institutului Național pentru Antreprenoriatul Economic Nestatal din Cuba, Lázara Mercedes López Acea, a explicat că noile măsuri sunt un răspuns la presiunea americană tot mai puternică, reprezentând reacția la agravarea blocadei economice, comerciale, financiare și energetice impuse de guvernul SUA. Autoritățile cubaneze consideră extinderea sectorului privat drept una dintre modalitățile de a sprijini economia în condițiile deficitului de combustibil, ale sancțiunilor și ale întreruperilor frecvente de curent electric.

Reamintim că mai multe companii internaționale au început să părăsească Cuba, pe fondul colapsului economic și al presiunilor tot mai mari exercitate de administrația Trump. Lanțurile hoteliere spaniole Iberostar și Meliá au renunțat la administrarea a zeci de hoteluri, iar compania canadiană Royalton Hotels & Resorts și-a încetat complet activitatea pe insulă. Compania minieră Sherritt International și-a suspendat operațiunile și și-a retras personalul, după ce a extras nichel și cobalt timp de peste 30 de ani la mina Moa. În același timp, Mastercard și Visa au oprit tranzacțiile pentru vizitatorii străini, iar mai multe companii aeriene mari și-au anulat zborurile din cauza lipsei de combustibil aviatic.

Un tânăr din Havana organizează petreceri cu ajutorul unei baterii uriașe

În ciuda lipsurilor, cubanezii nu renunță la distracție. David González a devenit, aproape peste noapte, gazda celor mai căutate petreceri din Havana, în plină criză energetică. Întrebarea este dacă va reuși să transforme acest fenomen într-o mișcare mai amplă. scrie The New York Times.

Curentul electric era din nou întrerupt în Havana, iar cartierul era cufundat în întuneric — cu excepția unei case acoperite de viță-de-vie, aflată la colț de stradă, cu biciclete parcate în față, un bar în curtea din spate și o formație de opt muzicieni care cânta pe veranda ce înconjura clădirea.

Gazda petrecerii, David González, în vârstă de 29 de ani, își făcea loc prin mulțimea adunată pe ringul de dans amenajat în fosta sufragerie a familiei sale, trecând pe lângă un mural pe care scria "Până când?", și cobora în subsol pentru a verifica inima pulsândă a petrecerii.

O singură baterie de 10 kilowați-oră, adusă din Spania, alimenta tot — luminile, frigiderele, boxele și amplificatoarele — și mai avea încă 43% din capacitate. Era doar miezul nopții. "Fără ea, am fi pierduți", a spus el.

Această baterie, alături de energia și determinarea lui González, au transformat casa în care a copilărit într-unul dintre cele mai populare locuri din Havana, în mijlocul celei mai grave crize energetice din istoria Cubei, devenind totodată un fel de laborator pentru o mișcare politică aflată la început de drum.

În ultimele șase luni, pe măsură ce blocada petrolieră impusă de administrația Trump a cufundat Cuba tot mai mult în întuneric, nopțile din Havana au continuat să fie animate de petrecerile organizate în weekend de González. În fiecare noapte, de vineri până duminică, casa lui a devenit punctul de întâlnire preferat al tinerilor artiști, activiști și intelectuali din oraș, parte a unei inițiative culturale mai ample pe care el o numește El Proyecto ("Proiectul").

O formă de rezistență

Într-o țară în care cetățenii sunt supravegheați, criticile la adresa guvernului sunt pedepsite, iar mișcările politice sunt reprimate, aceste evenimente reprezintă, în sine, o formă de rezistență.

"Nu există o modalitate mai bună de a fi împotriva acestui guvern decât aceea de a fi fericit", a spus el. "Vor să fii frustrat, vor să fii furios. Dar, de fapt, cu cât ai mai puțină ură și mai puțină furie în tine, cu atât ești mai pregătit să le faci față."

"Așa luptăm noi", a adăugat el. "Numai bună dispoziție și energie pozitivă."

Campania de presiune a Washingtonului împinge guvernul cubanez spre limită, determinându-l să întrerupă curentul electric în cea mai mare parte a țării, lăsând, în cel mai bun caz, doar câteva ore de electricitate pe zi.

Această situație a stins celebra viață de noapte a Havanei, inclusiv închiderea, luna trecută, a celei mai apreciate instituții culturale a orașului — Fábrica de Arte Cubano (Fabrica de Artă Cubaneză), un spațiu dedicat artei și muzicii, amenajat într-o fostă fabrică.

În locul acesteia a apărut El Proyecto. Ceea ce a început, în august anul trecut, ca simple proiecții de filme, a evoluat între timp în concerte, expoziții de artă, conferințe, petreceri și, tot mai frecvent, dezbateri politice și proteste împotriva guvernului cubanez. În contextul întreruperilor de curent, practic nu mai există un alt loc asemănător în Havana.

"Imaginează-ți că trăiești în deșert: nisipul te arde, nu ai apă și nu știi încotro să te îndrepți", a spus Fito del Río, muzician în vârstă de 31 de ani, care s-a căsătorit pe veranda lui González în luna aprilie. "Și, dintr-odată, apare un loc care reprezintă tot ce-ți lipsește — unde poți ajunge, poți bea apă și simți brusc că nisipul nu te mai arde." "Acesta e locul acela", a adăugat el. "Este un oaza."

În fruntea acestei mișcări — și, uneori, chiar la poarta petrecerii, unde se percepe o taxă de intrare de 50 de cenți — se află González. Sociabil și relaxat, el se plimbă printre participanții, majoritatea din generația Z, cu o energie pozitivă contagioasă, îmbrățișând obișnuiții locului, întâmpinând noii veniți și jucând, pe rând, tenis de masă pe verandă. Pe măsură ce noaptea înaintează, discuțiile ajung adesea la politică.

"Există o Cuba care moare, în timp ce o nouă Cuba se naște"

"Există o Cuba care moare, în timp ce o nouă Cuba se naște", a spus el. "Simbolurile lor, cultura lor, sloganurile lor, ura și violența lor mai veche — toate acestea mor. Iar ei nu pot opri noua Cuba, pentru că sunt atât de mulți oameni care rezistă, creează și visează."

În anumite privințe, González s-a pregătit pentru acest rol. A plecat din Cuba spre Londra în 2022, pentru un masterat în comunicare politică, și spune că a studiat îndelung mișcările politice nonviolente și modul în care acestea reușesc să aibă succes.

Acum, după ce inițiativa sa a câștigat amploare în acest an, González își dorește ca El Proyecto să intre într-o etapă mai activă din punct de vedere politic. Pe 11 iulie, la cinci ani de la ultimul protest de masă împotriva guvernului cubanez, el și partenera lui au organizat un eveniment având ca temă schimbarea în Cuba. Cuvântul "libertate" atârna din tavan, în timp ce un artist performer ținea cuțite la gâtul unui alt participant, iar un artist de graffiti scria pe perete: "Sentimentul de colaps face parte din sistem."

Participanții au bătut în oale și tigăi — cea mai comună formă de protest din Cuba — și au scandat "Jos dictatura". González a povestit că, la un moment dat, a sosit un agent al guvernului, care l-a avertizat să fie prudent.

"Știu că îmi asum riscuri", a spus el. "Dar nu am de gând să-mi cenzurez singur visele și lucrurile pe care vreau să le fac, de frică."

Guvernul cubanez aplică de multă vreme, în mod selectiv, regulile care restricționează majoritatea adunărilor publice. Anul acesta, autoritățile au tolerat, și chiar au recunoscut, protestele frecvente prin bătutul oalelor în orașele Cubei, dar au arestat totodată persoane care au protestat pe stradă. Oficialii cubanezi au afirmat că protestele ar trebui îndreptate împotriva Statelor Unite, nu împotriva guvernului lor.

González a recunoscut că, în urma publicării acestui articol, este probabil să atragă și mai multă atenție din partea autorităților. "Cred că frica de ei ar însemna să-i las să câștige", a spus el. "Iar eu m-am săturat să-i las să câștige."

Participanții la petrecerile sale îl descriu pe González drept o sursă de inspirație.

"David este un visător. E genul de om care nu stă pur și simplu pe canapea și suferă alături de noi. Vrea să facă parte din schimbare", a spus Charlie Barreras, ghid turistic în Havana, în vârstă de 27 de ani, devenit un obișnuit al petrecerilor El Proyecto. "E un lider, iar noi toți îl urmăm."

González respinge însă ideea de a conduce formal o mișcare. "Nu vreau putere", a spus el. "Vreau doar să fiu util."

A recunoscut, totuși, că succesul inițiativei El Proyecto i-a oferit o oportunitate. "Vreau să valorific asta", a spus el. "Pentru a transforma această bucurie în schimbare, cred că trebuie să învățăm să ne exprimăm, să ne organizăm și să ne transformăm."

Colaborări cu ambasadele Marii Britanii și Franței, nu și cu guvernul american

Cu toate acestea, tânărul recunoaște că nu are un plan concret pentru pașii următori. A spus că a avut mici colaborări cu ambasadele Marii Britanii și Franței, dar că nu are niciun interes să colaboreze cu guvernul american, care sprijină frecvent activiștii cubanezi. El a pus sub semnul întrebării intențiile președintelui Trump față de Cuba, exprimându-și convingerea că acesta ar exploata insula în interes propriu, fără a oferi cu adevărat putere poporului cuban.

"Oamenii sunt atât de disperați după schimbare, încât cred că Donald Trump va fi salvatorul lor", a adăugat el. "Nu și-au dat încă seama că salvatorii sunt ei înșiși."

O purtătoare de cuvânt a Casei Albe a numit Cuba o amenințare la adresa securității naționale și a declarat că administrația Trump dorește să ajute țara, însă guvernul cubanez stă în calea acestui obiectiv.

Carlos Fernández de Cossío, viceministrul de externe al Cubei, a declarat, într-un interviu: "Există un singur agresor, Statele Unite, și o singură țară aflată sub agresiune, Cuba."

González, la fel ca mulți dintre participanții la una dintre petrecerile sale recente, consideră însă că vina este împărțită între ambele părți.

Sediul central al inițiativei El Proyecto este o casă veche de aproape un secol, care a aparținut cândva unei familii înstărite, potrivit lui González. Aceasta a fost confiscată de stat după revoluția condusă de Fidel Castro, în 1959. Ulterior, bunica lui González, profesoară și revoluționară convinsă, a cumpărat de la stat parterul locuinței, plătind-o în rate timp de peste 20 de ani.

González a povestit că, în urmă cu aproximativ un deceniu, două femei din Florida, care se declarau descendente ale foștilor proprietari ai casei, au venit să fotografieze proprietatea, sugerând că familia lor ar fi adevărata proprietară și că ar putea, într-o zi, să revendice locuința.

După moartea bunicii lui González, în 2021, casa i-a revenit mamei sale, iar familia s-a gândit să o vândă — aproape toți membrii ei plecaseră din Cuba între timp.

Însă González și-a convins mama să păstreze locuința și, în 2024, s-a întors din Londra pentru a se muta înapoi în casă. A spus că a simțit că abandonarea țării ar fi însemnat, într-un fel, o cedare în fața guvernului. "Am vrut să transmit mesajul că poți trăi în Cuba și poți face lucruri în Cuba, dacă îți dorești cu adevărat asta", a spus el.

Deși mulți tineri cubanezi au părăsit insula, González spune că orice eveniment organizat la el acasă demonstrează că mulți alții au rămas — și sunt pregătiți pentru schimbare.

"Încă nu știm cum vom contribui la această schimbare, dar ceva din interiorul nostru ne spune să nu plecăm", a spus el. "Ei vor să fie martori la ceea ce urmează să vină."